Despre carte: an / Acest articol examinează istoria traducerii Coranului în latină. Se concentrează pe studierea transformării abordării traducerii Coranului în latină. Pe o lungă perioadă istorică (secolele XII-XVII), principiile sale de bază au rămas neschimbate, dar metodele de aplicare a lor practică au suferit modificări semnificative. Lucrarea arată că abordarea traducerii dezvoltată în cadrul traducerii lui Robert de Ketton și Corpus Tholetanum (c. 1143) - o colecție de lucrări despre islam creată la Toledo sub conducerea lui Petru Venerabilul - se bazează pe o combinație. a componentelor polemice şi de cercetare. Aceste componente principale ale abordării traducerii stau la baza tuturor celorlalte traduceri latine ale Coranului. Cu toate acestea, începând cu traducerea lui Marcu de Toledo (c. 1210), caracteristicile calitative ale acestor componente suferă modificări semnificative. În plus, se schimbă și relația dintre ei: dacă în secolul al XII-lea. componenta polemică a avut o influență semnificativă asupra anumitor decizii de traducere, apoi până în secolul al XVII-lea. se dovedește a fi complet în afara domeniului de aplicare al traducerii în sine. Această transformare a deschis calea pentru abordarea științifică modernă a traducerii Coranului..